joi, 21 iulie 2016

CE, ESTI COPIL ?

Merg cu masina in jos pe bd. Elisabeta si ii arat odraslei primaria veche, ii explic ca-i importanta, ca-i din 1906-1910, c-a fost minister, c-a facut-o un ditai arhitectu' ... Ajung pe splaiul de la Grozavesti, pe langa caminele studentesti si ii arat primaria noua si urata din blocul de sticla de culoarea casei mortuare. Ii spun ca acolo-i mutata primaria cat timp lucreaza aia la restaurarea primariei vechi intr-un timp de doua ori mai lung decat le-a luat alora acu' 110 ani s-o faca de la zero. Si ca in timpul asta, fiind o cladire privata, primaria plateste o chirie monstruoasa. Fiica-mea ma intreaba "decat" atat: "Da' de ce da primaria atatia bani firmei aleia daca are cladirile ei?" 
Ce sa zic? Daca la 11 ani asta e primul lucru care-i sare in ochi, ma intreb daca s-o incurajez spre studii economice sau daca-i mai bine s-o dirijez sa se faca procuror la DNA ...

marți, 28 iunie 2016

BIENALA UAR 2016

Tema acesteia este “Recuperarea valorilor” iar eu m-am trezit curatorul secţiunii “Arhitectura patrimoniului cultural”. În cadrul acestei teme mai largi a bienalei, pare că secţiunea asta ar fi trebuit să fie cea mai bogată … şi totuşi nu este. Termenul de predare pentru propuneri (în vederea evaluării şi acceptării respectivelor realizări) este 1 iulie şi se pare că mai toată lumea va preda pe ultima sută de metri. Haideţi! Mai este timp să trimiteţi propuneri şi pe urmă mai este timp să le piguliţi pentru prezentarea finală! 

Mi-aş fi dorit ca participarea să nu se rezume doar la “restaurări” adică la ceea ce îndeobşte se înţelege a fi o mega lucrare asupra unui proeminent monument istoric. Pentru unii aşa ar putea rezulta din titulatura secţiunii. Nu, mie mi-ar plăcea să putem să dăm mai multă atenţie şi mai mult credit acelor intervenţii asupra “patrimoniului minor”, adică asupra acelor construcţii care determină o zonă protejată dar pe care avem de regulă senzaţia că toţi se străduie să le demoleze. Cred că suntem în urmă la asta în raport cu Europa, adică la reabilitarea fondului aparent minor dar care, până la urmă, constituie cadrul nostru de viaţă cel mai reprezentativ. 
În octombrie 1975, un congres reunit la Amsterdam pentru dezbaterea nevoilor patrimoniului arhitectural al Europei concluziona, printre altele, că patrimoniul ce trebuie reabilitat nu este constituit doar dintr-o serie de “clădiri privilegiate” prin excepţionala lor calitate ci şi din clădiri care sunt purtătoare de valori culturale ce ar putea fi mai modeste - “from the greatest to the humblest”. După patru decenii, societatea românească încă mai are probleme în a identifica reperele culturale dincolo de cercul restrâns al unor clădiri cu mare notorietate. La Constanţa se recunoaşte fără rezerve rolul de reper al Cazinoului (şi el lăsat în mod tragic în paragină) dar este ignorat total acest caracter al străzii Sulmona aflată la câteva sute de metri distanţă. În cele din urmă, pare că nu suntem capabili să recuperăm niciunul dintre aceste locuri ale memoriei culturale. Ar cam fi timpul să recunoaştem meritele proprietarilor şi arhitecţilor care recuperează şi reperele culturale încă nerecunoscute pe deplin! Putem oare să arătăm că se poate şi altfel decât vedem că se întâmplă în prezent (vezi exemplele de mai jos)?


Cum s-o facem dacă aceştia se feresc să-şi arate lucrările? Acum este o ocazie bună ca toţi cei care au astfel de lucrări realizate în ultimii doi ani să le arate. Toate datele acestui eveniment se află la: https://www.uar-bna.ro 

Pentru secţiunea care pare cea mai firoscoasă am scris până la urmă acest text de invitaţie: 
“În ultimele decenii, noţiunea de patrimoniu construit s-a lărgit continuu, incluzând azi şi arhitectura care cândva era percepută ca minoră. Principiile intervenţiei asupra arhitecturii patrimoniului sunt însă aceleaşi. Calitatea recuperării patrimoniului constă în grija demersului, fie că este aplicat celor mai spectaculoase repere ale naţiunii ori celor mai modeste dintre acestea dar care constituie identităţile unor comunităţi locale. “ 
Vă rog să-i daţi curs şi să vă înscrieţi cu lucrările voastre sau, dacă nu aveţi astfel de lucrări însă aveţi cunoscuţi care au avut astfel de lucrări, să le daţi ghes să le arate! Organizatorii aşteaptă şi mai e timp! 
Ca pe vremurile de mult apuse (oare?): CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE !

ACTUALIZARE: S-A PRELUNGIT TERMENUL DE INSCRIERE! Data limita a devenit 14 iulie ora 8 dimineata.

marți, 31 mai 2016

DACA AS VOTA ... (1)

Nu voi vota, nu pentru ca n-as vrea ci dn motive obiective. Dar daca as vota as avea anul asta cativa candidati pe care ii si cunosc. 
Daca as locui la Craiova l-as vota cu certitudine pe Horatiu Buzatu
In primul rand l-as vota pentru ca este un liberal si un monarhist. L-as vota si pentru ca este un antibasist, cu tot ce inseamna acest termen.


Apoi l-as vota pentru ca este un antreprenor si un om cu capul pe umeri care intelege contextul in care traim. L-as mai vota pentru ca are pregatirea profesionala care sa-l ajute sa stie in permanenta ce se intampla cu orasul ala. Si nu in ultimul rand, l-as vota si pentru ca il cunosc personal suficient incat sa ii dau aceasta incredere.

Si pentru ca ii urez succes in votul de duminica, ii si fac acest cadou virtual: 

marți, 3 mai 2016

MANELISMUL DE RIT ORTODOX

Sub profunda impresie ce mi-a facut-o postarea de la Simplybucharest, preiau de la ei imaginea de mai jos, in toata splendoarea ei:



Noroc ca in urma cu cativa ani, in practica de releveu a anului V, o grupa de studenti de la UAUIM a realizat releveul acestui MONUMENT ISTORIC, atat al bisericii cat si al turnului clopotnita neoromanesc de langa aceasta. Stiam ca e un santier acolo dar nu mi-am imaginat asa ceva. Ma intreb daca exista un aviz de la ministerul culturii pentru aceasta grozavie ... Ma duce cu gandul la un banc proaspat, aflat zilele astea. 
Ca cica pacat mai mare decat sa mananci salam in postul Pastelui este sa-l asculti. Poate ca l-au angajat dascal la biserica pe Florin Salam si a fost nevoie de o asemenea "infrumusetare" pentru a-l onora, mai stii?

miercuri, 27 ianuarie 2016

DESPRE PIDU, 6 PLANURI DE URBANISM ZONAL BUCLUCASE SI O ZICERE PUBLICA

Am fost marţi seară (25.01.2016) la o dezbatere organizată de Catiuşa Ivanov de la Hotnews. Invitaţia fost în scurt, de pe o seară pe cealaltă, aşa că nu m-am pregătit în mod special, ceea ce ar fi însemnat să mă uit până la cele mai mici detalii ale acelor 6 PUZ-uri ce urmau să reintre (destul de bizar dacă mă întrebaţi) în dezbaterea CGMB după ce fuseseră respinse la şedinţa anterioară. Mă gândesc că în intervalul de timp scurs nu s-a schimbat nimic în acele proiecte motiv pentru care am sentimentul că au aprobat acelaşi conţinut respins anterior. Din lipsa unui scenariu de dialog şi a unei pregătiri pentru această întâlnire, este posibil să fi fost uşor incoerent sau să nu fi pus foarte precis punctul pe i. Bag seama şi că bateriile din microfonul meu trebuie să fi fost descărcate. De aceea aş puncta pe scurt ce mi se pare în neregulă cu aceste proiecte.

Iată linkul spre înregistrarea video, pe care sugerez să îl accesaţi după ce parcurgeţi explicaţiile de mai jos.


1. Originea juridică a documentaţiilor 
a. Am susţinut că, din punct de vedere legal, un PUZ este definit ca o documentaţie care detaliază sau modifică în nişte limite rezonabile prevederile PUG (Regulamentul General de Urbanism, Legea 350/2001 privind urbanismul). PUZ-urile în cauză au filiaţie directă din PIDU, o strategie care se bazează pe nu ştiu ce lege în ce priveşte consecinţele sale juridice in procedurile urbanistice. În cele din urmă, PIDU nici nu era adoptat si nici nu este confirmat prin preluarea în prevederile unui nou PUG aşa că nu ştiu cum se face încadrarea juridică a acestor PUZ-uri. Consiliile locale avizează şi aprobă astfel de strategii de dezvoltare urbanistică şi economică pe legea administratiei publice însă “în condiţiile legii”, iar legea specifică este cea din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. 

b. PIDU este o strategie care poate fi găsită la căutarea pe internet dar strict în aspectele sale tehnice. Nu veţi găsi nicăieri urmele naşterii acestei documentaţii, la iniţiativa cui s-a început şi cu ce mandat s-a semnat contractul de întocmire. O astfel de iniţiativă, în secolul al XIX-lea, ar fi fost dezvoltată şi susţinută de aparatul tehnic propriu al primăriei, moment în care arhitectul şef era un factor important de decizie. Astăzi, după cum puteţi constata din legile urbanismului şi administraţiei publice locale, arhitectul şef nu este decât un şef de serviciu, cu atribuţii neclare în ce priveşte capacitatea sa de iniţiativă politică şi strategică. Deşi teoretic acest lucru ar fi posibil, peste tot arhitectul-şef este identificat doar în capacităţile sale “tehnice”, ca subordonat direct al primarului şi nu ca un factor esenţial, cu anumită autonomie profesională. Practic, acesta nu poate fi decât un executant şi un controlor al diverselor procese de avizare şi autorizare. Bănuiesc ca neexistând capacitatea internă de întocmire, CGMB ar fi putut decide scoaterea la licitaţie publică a acestui proces. Acelaşi lucru ar fi putut să-l facă şi primarul căci conform legii urbanismului el iniţiază şi supune aprobării CGMB astfel de documentaţii. Bineînţeles, acesta o poate face dacă a prevăzut asta în buget, cu un an înainte, tot cu aprobarea CGMB nu? Am înţeles că s-a şi întâmplat scoaterea la licitaţie numai că din această procedură n-a rămas nicio urmă prin articolele de presă pe care le-am putea găsi la o căutare pe internet sau pe pagina primăriei, din care să vedem cine a fost cu iniţiativa şi cu ce sprijin în CGMB. Sau este şi nu găsesc eu? 

c. O strategie precum PIDU ar trebui să fie instrumentul de bătălie electorală al oricărui candidat la primărie iar prin alegerea acestui primar si al grupului său politic de sprijin, strategia este practic validată de corpul electoral. Ca principiu, o aşa angajare pe termen lung care să-l oblige si pe viitorul primar (dacă se schimbă mandatul) nu cred că s-ar susţine decât printr-un referendum local. Nu zic să fim ca elveţienii dar aţi prins ideea. În fine, nu este obligatoriu la noi aşa ceva dar parcă ar fi fost elegant să se procedeze în felul ăsta. Iar dacă primarul ar fi legat în campanie de o "mână dreaptă” în persoana unui personaj care să ocupe după alegeri funcţia de arhitect-şef atunci legitimitatea poate ar fi şi un pic mai mare (cumva ca la alegerile prezidenţiale în SUA unde exista o candidatură în binom – preşedite cu vicepreşedinte). Altfel, arhitectul-sef e un functionar pe care un primar il poate mosteni de la cel anterior.

d. Din câte înţeleg, oricum PIDU nu a fost adoptat încă de către CGMB până la această dată deci, cu atât mai puţin se poate invoca justa orientare a celor 6 PUZ ca aplicaţie practică directă a PIDU. (completare: PIDU s-a aprobat in aceeasi sedinta din 26.01.2016 in care s-au aprobat PUZ desi ar mai fi fost aprobat o data in 2012)

2. Fundamentarea istorică şi culturală 
a. Orice PUZ care călăreşte prin nişte zone protejate sau peste nişte monumente necesită avizul conform al Ministerului Culturii. Întotdeauna acest aviz se bazează în primul rând pe concluziile unui studiu de fundamentare istoric şi cultural care identifică valorile, constrângerile şi zonele fără astfel de restricţii. Pornind de la faptul că aceste PUZ nu sunt botezate a fi pentru zone protejate, în bibliografiile acestora se indică normele de întocmire pentru astfel de zone însă NICIUNUL nu are vreo astfel de documentare. Ceea ce este uşor bizar dat fiind că acestea sunt declarate a urmări “recuperarea identitară”. 

b. O aplicaţe practică a unei astfel de fundamentări s-ar fi simţit la Piaţa Cantacuzino, de exemplu. Dacă ştii din start că acolo a fost o baltă ce nu a fost deplin asanată până spre 1870 şi de unde anterior izvora un afluent al Dâmboviţei numit Bucureştioara, rezultă că ai identificat un factor de risc înainte de a face orice planificare şi lansare de temă. Îţi pui din start problema că o cuvă compactă din beton, mare şi adâncă, poate conduce la creşterea nivelului apelor freatice cu urmări directe în toate pivniţele şi fundaţiile clădirilor din preajmă, clădiri pe care vrei să le pui în valoare. Dacă la Sala Palatului ai putea să vorbeşti de drenuri şi scurgeri naturale ale acestor acumulări produse artificial, la Grădina Icoanei ar fi cam greu de făcut aşa ceva din punct de vedere tehnic. Ar fi rău să aprobi o documentaţie, să o finanţezi în execuţie şi pe urmă să constaţi că nu ai fonduri şi mijloace să remediezi daunele. Motiv pentru care am întrebat de studii geo preliminare. 

c. Lipsa fundamentării face ca obiectivele de “recuperat identitar” nu se cunosc de fapt, motiv pentru care şi limitele studiilor respective sunt arbitrare. Am subliniat că e ciudat ca să tratezi în două proiecte distincte nişte trasee care sunt frânte de Bulevardul Unirii deşi recuperarea lor identitară ar trebui să caute să refacă o legătură ruptă de Ceauşescu. Nu se ştie care sunt punctele culturale cheie (“ancoră” cum le denumeşte Mario Kuibuş) şi nici ce rol au ele în această strategie. Mi s-a spus că, de fapt, nici nu contează asta pentru că reglementarea PUZ se referă strict la spaţiul public – parcare, pavaje, trasee, detalii de amenajare la sol a străzilor şi pieţelor. Lucru accentuat de memoriile proiecteleor care vorbesc de redefinirea, restructurarea unei identităţi locale, nicidecum recuperarea ei. Ceea ce, sincer vă spun, sună fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti, împotriva căreia se situează autorii PIDU. De aceea m-am intrebat pe ce criterii a fost emis avizul Ministerului Culturii in lipsa tuturor acestor date.

3. Argumentarea şi conţinutul 
a. M-ar fi interesat să aflu cum s-a determinat statistic nevoia de implemetare a măsurilor de trafic impuse, fie ele rutiere, fie pietonale. Nu există sau, cel puţin, nu am găsit interogări şi statistici sociologice din care să aflăm cine vrea să meargă pe jos, pe unde şi de ce nu o face în prezent. Nici traficul autoturismelor nu are astfel de căutări. De unde am tras eu concluzia ca aceste PUZ sunt fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti dar in sens invers. Acolo s-a tăiat spunând că rezultatul va fi descongestionarea arterelor centrale (Victoriei si Magheru – Bălcescu – Brătianu) lucru care vedem că nu s-a întâmplat. La fel, nu a existat un calcul anterior. Aici se face la fel însă invers, suprimând un trafic auto fără a a estima corect rezultatele. Motiv pentru care am contestat nu atât utilitatea Podului Calicilor (pietonal) cât efectele pe care le va produce în traficul deviat suplimentar pe splai. Faptul că vor exista denivelări pentru limitarea vitezei va rezolva problema pietonilor, sigur. Dar cred că va produce nişte ambuteiaje infinit mai mari decât cele prezente pentru că nu putem garanta că oamenii vor renunţa la maşini. 

b. De obicei sunt sceptic atunci când văd proiecte cu ilustraţie flamboaiantă, cu maximă aglomerare de oameni fericiţi care fac numai lucruri frumoase în spaţiul public. Din experienţă, cred că astfel de ilustrări sunt menite de cele mai multe ori a lua ochii celui căruia i se prezintă spre aprbare proiectul cu pricina. De multe ori în spatele unui grup de prieteni entuziasti care-şi fac selfieuri pe vreun pod propus în ilustrarea acestuia se găsesc probleme tehnice ori de nerezolvat ori la nişte costuri care nu le fac rezonabile. Mai ales în final când, neexistând o prognoză corectă, rişti să constaţi ca nu trece nimeni pe acolo doar pentru că aşa ai decis tu ca proiectant şi ai ilustrat ca atare. De aceea am întrebat pe ce se bazează acest optimism din moment ce nu există niciun studiu de sondare preliminară care să ne ajute să înţelegem prihologia şi sursa publicului utilizator. Căci eu gândesc poate simplist şi afirm că nu există vad acolo unde nu există două puncte de interes A şi B între care pietonul să aibă interes să meargă sau acolo unde vadul nu este creat printr-o specializare anume (cârciumi grupate în Centrul Istoric de exemplu sau, în trecut, concentrarea pe străzi a unor magazine cu specific clar – consignaţii, materiale de construcţii, rochi de mireasă, ceea ce ar fi cumva un proto-mall în aer liber). 

c. Nu am fost atât de preocupat de tăierea arborilor pentru că, exceptând situaţiile când ar fi vorba despre arbori multiseculari, plantaţi de vreun important personaj istoric sau sub care s-ar fi întâmplat vreun eveniment special (să zicem că a fost spânzurat vreun haiduc de crăcile lui – exagerare evidentă), dacă nu ar afecta vreo parte de concepţie din vreo amenajare proiectată precum cea din Cişmigiu, atunci vorbim de o resursă regenerabilă. Dar nu ştim dacă ne aflăm în vreuna dintre aceste situaţii, iarăşi, din lipsa unui studiu istoric. 

d. Mă deranjează atunci când mi se vinde un produs care este împachetat cu nişte etichete iar conţinutul nu corespunde promisiunii acestora. Cred că nimic din ceea ce este prognozat şi prezentat în proiectele acestea nu are o garanţie că va produce efectele nobile urmărite. Singurul beneficiu clar va fi că se vor putea cheltui bani europeni pe nişte parcări subterane care, se spune, ar elimina maşinile de la sol. Trebuie spus că multe dintre maşinile de la sol aparţin locuitorilor zonei care, având în vedere epoca în care au fost construite imobilelele lor (pe care vrem să le “recuperăm”) nu au cum şi nu vor avea niciodată cum să-şi creeze spaţii de parcare de reşedinţă. Dacă aceste parcări ar veni într-un pachet care să arate că, printr-o măsură administrativă oarecare, aceste maşini ale rezidenţilor vor fi absorbite în aceste parcări atunci poate că aş avea mai puţine dubii. Aceste proiecte sunt însă unele comerciale în final iar parcările de la Universitate n-au rezolvat problema absorbţiei maşinilor de suprafaţă chiar dacă ele nu sunt ocupate la întreagă capacitate (cum e cazul şi la magazinul Unirea). Mario Kuibuş a şi spus în mod corect că aceasta ţine de o politică de management clară a spaţiului public din partea primăriei. Vedem că aceasta nu există şi nu va exista pentru că traficul auto este restricţionat teoretic în Centrul Istoric dar totuşi nu prea, maşinile taximetriştilor tind să aglomereze trotuarele şi chiar banda 1 a bulevardului Brătianu pe la Piaţa Romei şi aşa mi departe. De aceea sunt sceptic în privinţa argumentaţiei în raport cu beneficiile profeţite. 

Poate că ar mai fi lucruri de spus dar mă rezum la atât, nu ştiu cât de clar am putut să mă fac în discuţia directă. Oricum, nu contează, planurile au fost deja aprobate ieri, 26.01.2016 … E posibil si sa nu am eu deloc dreptate.

marți, 19 ianuarie 2016

"RECUPERAREA IDENTITARA"

Asta este o sintagma care susura in urechile publicului credul caruia i se adreseaza Primaria Generala a Bucurestiului. 
Dupa cum ati aflat probabil, in ultimele zvarcoliri ale anului 2015, pe 29 Decembrie s-au respins niste PUZ-uri de catre CGMB
Sunt cateva proiecte dintr-un vast pachet numit PIDU, un concept strategic care are deja cativa ani dar despre care cred ca putini pot spune cum a aparut pe piata. O initiativa privata, un concurs, o licitatie, o nevoie a primariei ... ? Cautati pe internet si nu cred ca veti gasi ceva concret legat de asta, aici referindu-ma la originea sa juridica. Cate ceva se poate vedea comentat  la prietenul Popescu, de la Idei Urbane. In fine, nu despre PIDU este vorba ci despre aceste mladite ale sale, sase PUZ-uri despre care am aflat prin comunicarea interna a Ordinului Arhitectilor, filiala Bucuresti. Iata, extrase adresele acestor documentatii comunicate noua de OAR Bucuresti:

1.PLAN URBANISTIC ZONAL RAHOVA– URANUS– PIAȚA DE FLORI, SECTOR 5 (PUZ 1)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/04_20151106.pdf
2.PLAN URBANISTIC ZONAL PARC IZVOR – POD MIHAI VODĂ SECTOR 5 (PUZ 2)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/01_20151106.pdf
3.PLAN URBANISTIC ZONAL PIAȚA CONSTITUȚIEI – ANTIM– BD.UNIRII, SECTOR 5 (PUZ 3)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/03_20151106.pdf
4.PLAN URBANISTIC ZONAL PIAȚA CANTACUZINO – PIAȚA LAHOVARI, SECTOR 1 (PUZ 4)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/02_20151106.pdf
5.PLAN URBANISTIC ZONAL PARC SFINȚII APOSTOLI–PODUL CALICILOR, SECTOR 3 și 4 (PUZ 5)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/06_20151106.pdf
6.PLAN URBANISTIC ZONAL SPAȚIU PUBLIC SALA PALATULUI, SECTOR 1 (PUZ 6)–http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/05_20151106.pdf

M-am uitat cu o oarecare atentie la doua dintre documentatiile puse pe pagina primariei pentru dezbatere publica. Inteleg ca, de fapt, nici nu se poate vorbi despre dezbatere publica din moment ce nici macar indicatiile Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice 12 Bucuresti,Ilfov, Giurgiu n-au fost introduse in documentatia trimisa spre obtinerea AVIZULUI CONFORM de la Ministerul Culturii. M-am uitat peste PUZ Rahova - Uranus si peste cel cu Piata Cantacuzino. 
Am fost atat de nedumerit de maniera de abordare incat am scris urmatorul text catre OAR: 

"Va rog sa aveti amabilitatea sa ne informati ceva mai amanuntit in raport cu aceste PUZ indicate in mailul primit avand in vedere situarea lor in zone istorice sensibile si care au obiective cu diverse statute de protectie legala. Prin urmare, tinand cont de acest statut, poate ne puteti preciza cum apreciati initierea acestor proiecte fara o fundamentare care sa porneasca de la existenta valorilor culturale protejate in respectivele zone. Daca cititi memoriul primului PUZ (zona Rahova - Piata de Flori), punctul "2.1 Evolutia zonei" pare mai mult o gluma proasta, "o caterinca" - termen mai potrivit si care se incadreaza si in intelesul publicului mai larg. Imi permit sa fac aceasta incadrare dat fiind ca in capitolul cu "baza legala a elaborarii" este inclusa chiar si OG 47/2000 care stabileste modul de intocmire a documentatiilor pentru zonele incluse in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO desi cele mai apropiate monumente cu acest statut se afla in zona Brasovului ! 
Mai mult, din redactarea avizului DJCPCN a Mun. Bucuresti nu rezulta ca ar exista un studiu istoric de fundamentare. Cunoasteti autorul unei fundamentari preliminare conform metodologiei de intocmire a unui PUZ zona protejata (Ordin MTCT 562/2003 invocat in lista cu actele din baza legala)? Fac aceasta trimitere pentru ca, in conformitate cu legea urbanismului, fiecare monument istoric trebuie sa aiba un PUZ de reglementare a zonei sale de protectie. Pentru acest motiv, asimilez acest PUZ in dezbatere publica in sistemul zonelor protejate avand in vedere monumentele cuprinse in teritoriul delimitat. Probabil de aceea (lipsa fundamentarii) si este propusa o aberanta copertina care obtureaza fatada fostei Burse de Marfuri, obiectiv de mare importanta publica, conceput la originea sa in relatie stransa cu spatiul, ca element dominant al piatetei in care se afla. Dimpotriva, in cazul PUZ Piata Cantacuzino, data fiind suprapunerea peste o parte a zonei protejate nr. 34 Pitar Mos, exista din 2011 un studiu istoric de fundamentare elaborat cu ocazia intocmirii reglementarilor pentru aceasta zona de catre asocierea UAUIM - Quattro Design, printr-un contract lansat chiar de catre PMB. Documentatia de reglementare a ZCP 34 Pitar Mos care avea toate avizele primariei si Ministerului Culturii nu se afla printre sursele documentare ale acestui PUZ nou iar referirile la valorile culturale din zona prin noua documentatie sunt inca si mai inexistente - daca se poate spune asa - in raport cu materialul ce implica fosta Bursa de Marfuri. Mai mult, micro subcapitolul "2.1 Evolutia zonei" incepe cu o afirmatie stupefianta, anume ca parcelarul existent "s-a pastrat" de la planurile Borroczyn incoace. Astfel de abordari "de modernizare" a ceva insuficient cunoscut si inteles sunt, in opinia mea, absolut scandaloase, la fel ca in cazul fostelor Uzine Malaxa unde studiul istoric este o piesa pe parcurs, un accesoriu legal si nu una care sa determine de la bun inceput constrangerile ce rezulta din statutul de monument istoric. 
 Prin urmare, daca aveti idee pe ce s-a bazat evaluarea PUZ in cazul avizelor Ministerului Culturii (nota bene: evaluari la pachet, intr-o singura sedinta CZMI din 08.12.2014), sub semnatura carui specialist/expert atestat MCC, va rog sa faceti publice aceste "detalii" care par totusi importante pentru primul obiectiv al documentatilor - "recuperarea identitara". 
Cu stima, Adrian Craciunescu" 

In fine, am scris cam cu obida asa ca s-ar putea sa nu fi fost foarte coerent (poate din aceasta cauza nici nu a generat vreun raspuns in scris) dar zic sa las textul ca atare. Insa ar fi bine sa si ilustrez, aplicat pe Piata Cantacuzino.



Asta este din nota de fundamentare, unde se vede ca vorbele dulci "recuperarea identitara" sunt la loc de cinste. Se mai spune chiar in avizul de la arhitectul sef ca acest puz al Pietei Cantacuzino calareste peste niste zone protejate, una dintre ele fiind Pitar Mos (ZCP 34), o zona pentru care s-a intocmit toata documentatia necesara pentru reglementarea sa mai exacta, la nivel de PUZ, totul la solicitarea PMB, prin contract cu UAUIM. 




Cu toate ca aceasta lucrare contractata de PMB a avut toate avizele si urma doar sa fie propusa spre aprobare in CGMB, PUZ ZCP 34 a fost tras pe o linie atat de moarta incat cei care s-au ocupat de noua documentatie nici macar nu au mentionat printre sursele documentare faptul ca exista un studiu istoric si o analiza foarte complexa a acestui perimetru la care au lucrat cei de la Quattro Design. Rezultatul muncii lor ar fi fost si foarte usor de gasit pe internet, chiar pe pagina primariei! Uite, de exemplu asa: 

Daca oamenii ar fi avut decenta sa citeasca studiul de fundamentare si sa studieze plansele de analiza ale celor din asocierea UAUIM - Quattro Design, atunci poate n-ar fi aparut in memoriul lor segmentul asta penibil de text:



Cum adica parcelarul s-a pastrat de la Borroczyn si apoi s-a dezvoltat nereglementat !?? De aici si indoiala mea ca intocmitorul ar fi avut vreun specialist/expert atestat MCC in echipa caci nu cred ca respectiva persoana nu ar fi remarcat o asemenea ineptie in materie de istorie a locului.
Las la o parte toata dezvoltarea Parcului Ioanid sau Intrarea Armasului de mai tarziu dar pot sa subliniez aberatia rezultata din aceasta afirmatie prin detaliul asta de plan:



In planul asta se vede limita de PUZ cum traverseaza "zona dezvoltata nereglementat" a parcelarii Nationala din 1914 care a si dus la aparitia strazii Columb. Am si introdus asta in teza mea de doctorat cand vorbeam despre deschiderea de strazi noi, plansa 48:

Deci aia este o parcelare reglementata si casele construite acolo au fost realizate la mica distanta in timp unele de altele. De ce trece atunci o limita de teritoriu reglementat prin PUZ prin mijlocul a ceea ce a constituit o dezvoltare unitara si nu o cuprind cu totul? Pai pentru ca oamenii astia n-au dat doi bani pe caracterul locului. Pentru ei caracterul locului trebuie conturat, creat si restructurat, nicidecum "recuperat identitar".



Si, pana la urma, la ce sa ne mai obosim cu atate vorbe si istorii neinteresante? Caci trebuie facute niste parcari subterane si, daca va uitati repede peste aceste materiale (ca sa nu le zic PUZ), o sa vedeti ca pe langa ignorarea totala a identitatii care ar fi trebuit recuperata (ceea ce ar fi insemnat intai identificarea precisa a caracteristicilor pe care ne-am propune sa le recuperam - logic, nu?) mai au si acest mic detaliu in comun. Niste parcari subterane.
Niste Piete ale Universitatii recuperate identitar ...

vineri, 15 ianuarie 2016

MICI DETALII. DE CULTURA NATIONALA ...

Cand m-am intors de la Chisinau, de la al treilea simpozion "Identitatile Chisinaului" din octombrie, am dat o fuga sa vad mausoleul de la Marasti. Acest loc de comemorare nu este marcat corespunator. Trebuie sa intebi daca esti pe drumul cel bun caci nu exista indicatoare rutiere ca lumea, pornind din nodul major de circulatie de la Tisita. Daca te deplasezi dinspre sud, foarte important este sa afli cum ajungi la Manastirea Brazi si la Schitul Soveja. Acelasi lucru si din sens invers, dinspre Marasesti. In rond mai poti afla directia spre cimitirul ostasilor germani si spre mai celebrul mausoleu de la Marasesti. In fine, daca te iei dupa harta clasica si te indrepti spre Marasti, apoi nimeresti chiar daca pe drum nimic nu ti-a confirmat ca esti pe drumul cel bun spre mausoleu. Insa abia cu putin inainte de localitate ai certitudinea ca ai mers pe drumul cel bun caci, in fond, Marasti are limite administrative mai largi decat satul insusi asa ca mausoleul ar putea fi oriunde in interiorul acestor limite. Am si ajuns mai tarziu din cauza asta caci la 17.05 eram cu cinci minute dupa inchiderea programului de vizitare ... Dar nu despre asta este vorba desi si acest lucru spune foarte mult despre ce inseamna istoria si cultura la romani. Problema e la situl comemorativ unde s-a produs o restaurare. M-a deranjat sa vad ditai placa amplasata pe una dintre intrarile la cripte. E ca si cum "Regio" a devenit inca un erou, alaturi de cei ce si-au pierdut viata pe campul de lupta. Pentru ca veritabilii eroi sunt enumerati pe o serie de placi amplasate pe ansamblul gandit in sensul asta. E adevarat ca programul "Regio" a asigurat finantarea restaurarii monumentului dar asta nu inseamna ca nu putea sa identifice un mod de afisare a acestui fapt distinct, pe un element independent de monument. Asa, "Regio" s-a identificat a fi cel dintai dintre eroi, cel mai cu mot dintre ei nu?


Si mai grotesc e panoul mare, de la intrarea in parcul comemorativ. Ca sa marcheze investitia unei RESTAURARI, panoul este amplasat prin sprijinirea lui de imprejmuirea originala, cu puncte de sudura pe aceasta.


La multi ani Eminescule! Bine ca nu esti martorul acestor badaranii facute in numele patrimoniului, deci al culturii ...

luni, 11 ianuarie 2016

INUTILITATEA RAPORTULUI COMISIEI PREZIDENTIALE ASUPRA PATRIMONIULUI CONSTRUIT DIN 2009

Am scris in articolul trecut despre un raport intocmit in 2009 de catre o larga echipa de specialisti, adunata la initiativa individului care a ocupat functia prezidentiala in 2009. Nobila initiativa, grobian personajul. Insa asta este o alta problema, onorabilitatea membrilor acestei comisii nu poate fi pusa la indoiala din cauza fostului cotrocean. Calitatea profesionala a fiecaruia dintre acesti membri era un fapt ce nu putea si nici nu vreau s-o contest insa asta nu garanta si un rezultat de echipa. Din cate stiu eu, nici nu s-a lucrat cu adevarat in echipa, fiecare avand de intocmit o felie mai mare sau mai mica. De altfel, acest lucru este perfect vizibil in textul raportului. Din pacate insa, textul propriu-zis nu mai este disponibil, el pare ca a fost scos dupa reornamentarea paginii oficiale de la Cotroceni. Mai sunt urme in internet care nu va lasa insa decat comentariile asupra materialului si nu textul in sine. Si asta nu este bine pentru ca o sa gasiti dese referiri la acest raport in varii articole sau luari de pozitie in sustinerea cauzei patrimoniului cultural construit de la noi.

http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-6253623-necrologul-patrimoniului-construit-din-romania.htm?nomobile=
sau
http://icr.ro/pagini/raportul-comisiei-prezidentiale-pentru-patrimoniul-construit-siturile-istorice-si-naturale-2010-402-p 

Tot comentarii voi lasa si eu aici, un text pe care l-am scris dupa ce am parcurs raportul cu pricina, pentru a extrage ce anume trebuie facut intru schimbarea legislatiei inepte ce a permis toate lucrurile rele evidentiate in raport. Nu prea am putut extrage nimic altceva decat impresia de jale si prohod al patrimoniului. Ca sa cititi concluziile mele, deschideti pe rand fiecare pagina in alta fereastra caci le-am salvat suficient de mari incat sa poata fi parcurse (mouse click dreapta, "open link in new tab", optiune marire imagine = lectura placuta).